NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes. Vezi definitia »

POȘ s. n. cornet din pânză densă, prevăzut la un cap cu șpriț de metal, în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. (< fr. poche) Vezi definitia »

aldămáș (-șúri), s. n. – Cinstire, băutură oferită după încheierea unei tranzacții. Mag. áldomás „cinstire”, de la áldani „a binecuvînta” (Cihac, II, 475; Berneker 27; Gáldi, dict., 86); cf. rut. odomaš „dar, cadou”, sb. aldumaš „salariu”, slov. aldomaš „salariu”. – Der. aldămășar, s. m. (Trans., persoană care are dreptul la o cinste). De la áldani există în Trans. a aldui, vb. (a binecuvînta), alduială, s. f. (binecuvîntare), cf. Gáldi, Dict., 100. Vezi definitia »

URCIORÁȘ, urciorașe, s. n. Diminutiv al lui urcior¹; urcioruș¹. – Urcior¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

ÎNGERÁȘ, îngerași, s. m. Diminutiv al lui înger; îngerel. – Înger + suf. -aș. Vezi definitia »