Definita cuvantului aron
ARON [arŏ], Raymond (1905-1983), filozof, sociolog și publicist francez. Prov. univ la Sorbona și la Collége de France. A criticat interpretarea marxistă a istoriei („Fillozofia critică a istoriei”), fiind unul dintre creatorii concepției tehnocratice a „societății industriale”, în care predomină știința și tehnica, sistemele de organizare și gestiune și se reduce rolul ideologiei („Opiul intelectualilor”, „18 lecții despre societatea industrială”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu aron
PATRÓN1 s. n. 1. cartuș. 2. tipar după care se croiește un obiect de îmbrăcăminte. ◊ desen, model după care se execută o țesătură. 3. bușon (2). (< germ. Patrone) Vezi definitia »
BÓLSON (‹ engl. {i}) subst. (GEOGR.) Depresiune tectonică endoreică intramontană, cu marginile stîncoase abrupte și cu partea centrală netedă formată prin acumulări de nisipuri (playa) sau prin nivelare erozională (pediment). Este specifică reg. deșertice din S.U.A. și Mexic. Vezi definitia »
ENCOMIÓN s.n. (Liv.) 1. Gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; elogiu. [Pron. -mi-on, var. encomiu s.n. / < it. encomio, cf. gr. enkomion – discurs]. Vezi definitia »
PLASTRÓN s. n. 1. apărătoare din piele, căptușită, care protejează pieptul la scrimă. ◊ partea din față a unei platoșe. 2. partea din față (apretată) care acoperă pieptul la o cămașă bărbătească. 3. partea ventrală a carapacei broaștelor țestoase. 4. (med.) regiune dură la palpare. (< fr. plastron) Vezi definitia »
OSTEOFLEGMÓN s. n. supurație osoasă a periostului cu invadarea inflamatorie a țesuturilor învecinate. (< fr. ostéophlegmon) Vezi definitia »