Definita cuvantului arras
ARRAS [ará și arás], oraș în N Franței (Artois); 80,5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Prelucr. metalelor, tapiserii, dantele (vestite în evul mediu). Monumente arhitectonice: primărie (sec. 16), catedrală (sec. 18). – Uniunea de la ~, uniune încheiată în ian. 1579 de nobilimea provinciilor din SV Țărilor de Jos. S-a pronunțat în favoarea catolicismului și a concilierii cu Spania.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu arras
vasistás (înv.) s. n., pl. vasistáse / vasistásuri Vezi definitia »
INCÁS, -Ă I. s. m. f. amerindian din imperiul întemeiat în aria geografică a Anzilor Centrali (Peru, Bolivia etc.) care au creat o originală cultură materială și spirituală. II. adj. care aparține incașilor. (< fr. inca) Vezi definitia »
TAS, tasuri, s. n. (Înv.) 1. Vas plat (rotund); tipsie, taler1; (astăzi) talerul1 cântarului, pe care se pune marfa pentru a fi cântărită. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. ♦ Lighenaș de care se servește bărbierul când bărbierește. 2. Cupă; ceașcă (de lut). 3. Fiecare dintre cele două talere1 ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas. Vezi definitia »
PEGÁS s.m. 1. (Mit.) Cal înaripat; (fig.) simbol al inspirației poeților. ◊ A încăleca pe pegas = a face versuri. 2. Specie de pește din Oceanul Indian cu înotătoarele în forma unor aripi. 3. Numele unei constelații din emisfera boreală. [< fr. pégase, cf. Pegas – cal înaripat care a deschis cu o lovitură de picior izvorul muzelor de pe Helicon]. Vezi definitia »
a scoate flăcări pe nas expr. 1. a fi furios / mânios. 2. a sudui, a blestema. Vezi definitia »