Definita cuvantului arthur
ARTHUR (ARTUS) (sec. 6), rege legendar al celților din Brittania. A luptat împotriva cuceritorilor anglo-saxoni. Personaj central în ciclul de romane cavalerești din sec. 13, cunoscut sub numele de „Ciclul lui Arthur” sau „Ciclul mesei rotunde”.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu arthur
DIMPREJÚR adv., adj. invar. – Din jur, din vecinătate. – De4 + împrejur. Vezi definitia »
OXIÚR s.m. (Zool.) Vierme parazit care trăiește în intestinul omului și al unor animale. [Pron. -xi-ur. / < fr. oxyure]. Vezi definitia »
SÍNGUR, -Ă, singuri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este însoțit de nimeni, fără nici un tovarăș, fără altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; părăsit. 2. Prin forțele sale, fără ajutorul, intervenția, îndemnul, voia cuiva; din proprie inițiativă. ♦ De la sine. 3. (Precedând substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oraș. ♦ (În construcții negative) Nici un. Nu putea articula un singur cuvânt. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai plăcut. 4. (Determină subiectul sau obiectul; uneori ține locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) însumi (însuți, însuși etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) în persoană. Am eu singur grijă. – Lat. singulus. Vezi definitia »
KIESELGÚR [CHI-ZEL-] s. n. diatomit. (< germ. Kieselgur) Vezi definitia »
cur Vezi definitia »