MEZALIÁ vb. refl. 1. a face o mezalianță. 2. (fig.) a face o proastă alianță. (< fr. mésallier) Vezi definitia »

CATANIA, oraș în S Italiei (Sicilia), la poalele Etnei, port la M. Ionică; 550 mii loc. (1987, cu suburbiile). Aeroport. Piață agricolă, ind. constr. de mașini agricole, chimică, textilă, piel., ciment, alim. Universitate (1434). Vestigii romane, clădiri baroce. Muzee. Institut de vulcanologie. Fundat de greci în 729 î. Hr., cucerit de romani (263 î. Hr.), sarazini (902) și normanzi (1090). Vezi definitia »

vária¹ (lat.) (-ri-a) s. n. pl. Vezi definitia »

BIHARIA, com. în jud. Bihor; 5.967 loc. (1991). Centru viticol. Stație de c. f. Pe terit. satului B. este atestată o locuire neîntreruptă începînd din neolitic. Vezi definitia »

dărâmă Oaia s. pr. (glum.) cartierul bucureștean Dămăroaia. Vezi definitia »