Definita cuvantului excepție
EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu excepție
BARONÍE s. f. titlu de baron; domeniul unui baron. (< fr. baronnie) Vezi definitia »
HEMOGLOBINURÍE, hemoglobinurii, s. f. Simptom care constă în apariția hemoglobinei în urină. – Din fr. hémoglobinurie. Vezi definitia »
INVÁZIE s. f. 1. pătrundere pe teritoriul unui stat a forțelor armate aparținând altui stat. 2. perioadă de început în bolile infecțioase. 3. năpădire, năvălire; revărsare puternică. (< fr. invasion, lat. invasio) Vezi definitia »
REEXPOZÍȚIE s.f. Repriză (4) [în DN]. [Gen. -iei, var. reexpozițiune s.f. / < fr. réexposition]. Vezi definitia »
TAHIFEMÍE s.f. Accelerare a ritmului verbal. [Gen. -iei. / < fr. tachyphémie, cf. gr. tachys – rapid, pheme – vorbire]. Vezi definitia »