INCÁS, -Ă I. s. m. f. amerindian din imperiul întemeiat în aria geografică a Anzilor Centrali (Peru, Bolivia etc.) care au creat o originală cultură materială și spirituală. II. adj. care aparține incașilor. (< fr. inca) Vezi definitia »

poiás (-suri), s. n. – (Înv.) Cingătoare a preotului care slujește. Sl. pojasŭ (Tiktin). Vezi definitia »

BAS, (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. (La sg. n.) Registrul cel mai jos al vocii bărbătești. 2. Cântăreț a cărui voce e aptă să cânte partea cea mai profundă, ca registru, dintr-o bucată muzicală. 3. Instrument de alamă care are în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – It. basso (fr. basse). Vezi definitia »

CANEVÁS, canevasuri, s. n. 1. Schiță sau linii generale ale unui desen. 2. Rețea de meridiane și de paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărți. 3. Ansamblul triunghiurilor, liniilor poligonale și punctelor care servesc ca bază măsurătorilor terestre. – Din fr. canevas. Vezi definitia »

Vas de lut prevăzut cu pietricele în interior, pe fund, folosit la zdrobirea grâului fiert.Avea marginea curbată în jos, fiind prevăzută cu un cioc ce înlesnea curgerea lichidelor. Vezi definitia »