Definita cuvantului athos
ATHOS (HÁGIÓN ÓROS) 1. Masiv muntos și pen. în Grecia de NE, în Pen. Calcidică. Alt. max.: 2.033 m. 2. Republică monastică, cu regim de departament ad-tiv autonom în cadrul Greciei; 336 km2; 1,5 mii loc. (1981); reșed.: Karyaí. Climă mediteraneană. Numeroase mănăstiri ortodoxe („Marea Lavră”, „Vatopedi” ș.a.), întemeiate cu începere din sec. 9, în care se găsesc valoroase fresce, mozaicuri, sculpturi în lemn, manuscrise rare. Încă din sec. 14 numeroși domni români au reparat, refăcut și înzestrat mănăstiri de la A. La sfîrșitul sec. 16 au început „închinările” de mănăstiri și moșii din Țările Române comunităților grecești de la A., situație curmată de legea secularizării averilor mănăstirești adoptată în 1863 de domnitorul Al.I. Cuza. Importanță religioasă și turistică.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu athos
ERIZIPELATÓS, -OÁSĂ adj. De natura erizipelului. [< fr. érysipélateux]. Vezi definitia »
ÎNECĂCIÓS, -OÁSĂ, înecăcioși, -oase, adj. Care îneacă (4); sufocant. ♦ (Despre alimente) Care se înghite cu greutate. [Var.: necăciós, -oásă adj.] – Îneca + suf. -ăcios. Vezi definitia »
ABANÓS s. m. Lemnul unor specii de copaci exotici, mai ales din India, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagră, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; eben (Dyospyros). ◊ Păr de abanos = păr de culoare neagră lucioasă. – Din tc. abanoz. Vezi definitia »
crăpăciós, crăpăcioásă, crăpăcióși, crăpăcioáse, adj. (reg.) 1. care crapă sau plesnește ușor. 2. lacom (la mâncare), găugios, mâncău, găman. Vezi definitia »
MINCINÓS, -OÁSĂ, mincinoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat), Care este înclinat să spună minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se ține de cuvânt. 2. Fals, neadevărat, neîntemeiat. ♦ (Fig.) Amăgitor, înșelător; himeric. – Minciună + suf. -os. Vezi definitia »