Definita cuvantului exclamativ
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu exclamativ
SPECULATÍV, -Ă, speculativ, -e, adj. Care aparține speculației (1), care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. – Din fr. spéculatif. Vezi definitia »
IMUNOSUPRESÍV, -Ă adj., s. n. imunodepresiv. (< engl. immunosupressive) Vezi definitia »
VOCATÍV, vocative, s. n. (Gram.) Caz al declinării care exprimă o chemare sau o invocare adresată cuiva. – Din fr. vocatif, lat. vocativus. Vezi definitia »
LASCÍV, -Ă adj. excitant, ațâțător la plăceri senzuale; voluptuos; obscen. (< fr. lascif, lat. lascivus) Vezi definitia »
DENOTATÍV, -Ă adj. Sens denotativ = sensul obișnuit al unui cuvânt. ♦ (Despre limbaj) Direct, obișnuit, precis, banal. [< fr. dénotatif]. Vezi definitia »