sancéu, sancéie, s.n. (reg.) 1. sanie (cu care se transportă poveri); sanie cu tălpile scurte folosite ca suport, în urma alteia mai mari, la transportul lemnelor lungi. 2. (în forma: sanciu) sanie mare (fără șine pe tălpi). 3. ansamblu de plute unite provizoriu, folosit la transportarea buștenilor. Vezi definitia »

SERICÉU, -ÉE adj. asemănător cu mătasea, mătăsos. ◊ (bot.; despre unele organe) acoperit cu peri mătăsoși și moi. (< lat. sericeus) Vezi definitia »

dinéu (-úri), s. n. – Cină, masă de seară. Fr. diner. Vezi definitia »

JUBILÉU s.n. 1. Sărbătoare pe care vechii evrei o prăznuiau la fiecare cincizeci de ani. 2. Anul în care, o dată la douăzeci și cinci de ani, papa acorda credincioșilor catolici o indulgență plenară. 3. Sărbătoare în onoarea unei persoane care deține de cincizeci de ani o funcție; aniversare a cincizeci de ani, (p. ext.) a unui număr rotund de ani de la un eveniment, de la înființarea unei instituții etc. 4. Cântec al populației de culoare din S.U.A. caracterizat prin referiri la un viitor fericit, liber. [Pron. -leu, pl. -ee (pron. -le-e), -euri. / < fr. jubilé, cf. lat. iubilaeus, ebr. yobel]. Vezi definitia »

așéu (-ée), s. n. – Sapă. – Var. (h)arșeu, (h)a(r)șău. Mag. ásó (Cihac, II, 476), cf. sb. aršov. Vezi definitia »