EXCORIÁ vb. tr., refl. (despre piele) a (se) jupui ușor. (< fr. excorier, lat. excoriare) Vezi definitia »

wídia (-di-a) s. f., g.-d. wídiei (-di-ei) Vezi definitia »

CASTALIA (în mitologia greacă), nimfă din Focida, transformată de Apolo în fîntînă. Apa ei este dătătoare de inspirație poetică. Vezi definitia »

A PRACTICA CUNILIȚIA a ciufului veverița, a da limbi, a limba, a linge cireașa / chiseaua, a-i lua (cuiva) mustățile la tors, a-i mirosi crinul (unei femei), a paște, a pune botul, a pune botul la savarină, a pupa adânc, a sorbi ceașca, a trage o clanță / limbi. Vezi definitia »

CAIÁ, caiele, s. f. Cui de oțel moale folosit pentru prinderea potcoavelor la animale. [Pr.: -ca-ia] – Cf. tc. kayar „potcoavă cu colți”. Vezi definitia »