Definita cuvantului ayme
AYME [emé], Marcel (1902-1967), scriitor francez. Nuvele („Omul care trece prin zid”), romane („Iapa verde”) și piese de teatru („Clévembard”) în care umorul se împletește cu fantasticul.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu ayme
BELONIFÓRME s. n. pl. ordin din clasa actinopterigienilor, pești osoși marini cu corpul alungit și cilindric: zăganul. (< fr. béloniformes) Vezi definitia »
ȚÂNȚĂRÍME s. f. Mulțime de țânțari1. – Țânțar1 + suf. -ime. Vezi definitia »
PUȚINTÍME s. f. (Rar) Puținătate. – Puțin[el] + suf. -ime. Vezi definitia »
cúlme (cúlmi), s. f. – 1. Vîrf, creastă. – 2. Coamă, linie de intersecție a două versante de acoperiș. – 3. Prăjină orizontală în casele țărănești, de care se atîrnă haine. – 4. Culme, apogeu. – 5. Desăvîrșire, perfecțiune. – 6. Cruce de ramă, la stupi. – 7. Pînză țesută în casă pentru împodobirea interiorului. – Mr. culme, megl. culmi. Lat. culmen (Diez, I, 133; Pușcariu 437; Candrea-Dens., 431; REW 2376; DAR); probabil prin intermediul unei forme *culmis; cf. alb. kuljm (Meyer 213; Philippide, II, 639), it. (sp.) colmo, fr. comble, sp. cumbre, port. (gal.) cume. – Der. culmiș, s. n. (culme); culminăriță, s. f. (pînză de casă pentru mobile), care pare să reprezinte un *culminaria (Candrea-Dens., 432; DAR). – Der. neol. culmina, vb., din fr.; culminant, adj.; culminație, s. f. Vezi definitia »
păoríme s.f. (reg.) țărănime. Vezi definitia »