PROBÁ vb. I. tr. 1. A dovedi, a demonstra (cu probe). 2. A pune la probă; a încerca. [< lat. probare]. Vezi definitia »

cărâmbá, pers 3 sg. cărâmbă, vb. I refl. (reg.; despre lemne, scânduri) a se curba, a se încovoia, a se îndoi, a se scovârda. Vezi definitia »

PLOMBÁ vb. tr. 1. a umple cu un material oarecare o cavitate patologică. 2. a construi un imobil între alte două construcții. 3. a astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. (< fr. plomber) Vezi definitia »

APROBÁ vb. tr. a încuviința o acțiune, o părere etc.; a-și da consimțământul, a fi de acord. ◊ a rezolva favorabil. (< lat. approbare) Vezi definitia »

casabá, casabále, s.n. (înv.) târg turcesc, orășel; câșlă. Vezi definitia »