aliná (-n, -át), vb. – A liniști, a calma, a consola. Lat. *allēnāre (Byhan 11; Pușcariu 62; Candrea-Dens., 989; DAR; Rosetti, I, 79); cf. it. (sard.) allenare. Philippide, II, 658, presupune o formă *allēnῑre. – Der. alinător, adj. (care alină). Vezi definitia »

ANGRENÁ I. vb. tr. a face ca dinții unei roți să intre între cei ai altei roți spre a-i transmite o mișcare. II. tr., refl. a antrena, a fi antrenat într-o acțiune. (< fr. engrener) Vezi definitia »

UZINÁ, uzinéz, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. 2. A fabrica un produs într-o uzină. (din fr. usiner) [def., etim. MDN] Vezi definitia »

ÎNDĂTINÁ, îndătinez, vb. I. Refl. (Rar) A se obișnui (cu) ceva. ♦ Tranz. A avea obiceiul să..., a obișnui. [Var.: îndatiná vb. I] – În + datină. Vezi definitia »

INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a crește în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne]. Vezi definitia »