Definita cuvantului executor
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu executor
DEFECATÓR s.n. Aparat pentru limpezirea lichidelor. [< fr. défécateur]. Vezi definitia »
ștucșór, ștucșoáre, s.n. (înv. și reg.) bucățică, fragmencior, porțioară, ștuculeț. Vezi definitia »
TERMOCOMPRESÓR s. n. instalație dintr-un schimbător de căldură și un compresor pentru valorificarea căldurii prin condensarea vaporilor în procesele de distilare etc. (< fr. thermocompresseur) Vezi definitia »
TURBOINJECTÓR s.n. Agregat alcătuit dintr-un injector și o turbină. [Pron. -bo-in-. / < turbo- + injector]. Vezi definitia »
SFOR1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care sforăie în timpul somnului. – Onomatopee. Vezi definitia »