Definita cuvantului executoriu
EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ◊ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu executoriu
DUGHENGÍU, dughengii, s. m. (Reg.) Negustor care are o dugheană. – Tc. dukjanei. Vezi definitia »
CONGIÁRIU s.n. 1. (Ist.) Vas cu o capacitate de un congiu. 2. Distribuire gratuită de vin, de ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ♦ Distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (mai ales de împărați). [Pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarium]. Vezi definitia »
NEGURÍU, -ÍE, negurii, adj. (Rar) Neguros (1). – Negură + suf. -iu. Vezi definitia »
MIGRATÓRIU, -IE adj. Migrator. [Pron. -riu. / < fr. migratoire]. Vezi definitia »
TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. (Latinism înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium. Vezi definitia »