Definita cuvantului bachelită
BACHELÍTĂ (‹ fr., germ.; {s} Baekeland) s. f. Rășină fenolică sintetică, obținută prin condensarea fenolului cu aldehida formică folosită ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz industrial și casnic. A. a fost obținută în 1906 de chimistul belgian L. Baekeland. V. fenoplaste.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bachelită
BELETRÍSTICĂ s.f. Literatura artistică. [< germ. Belletristik]. Vezi definitia »
VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. – Lat. vita „viață”. Vezi definitia »
ISCOÁDĂ, iscoade, s. f. Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări sau să obțină informații în interesul cuiva; militar trimis în recunoaștere; spion. – Din iscodi (derivat regresiv). Vezi definitia »
CHELOGENEZĂ (‹ {s} gr. khele „clește” + genesis „naștere”) s. f. (GEOl.) Procesul de formare a scuturilor de uscat. Conform acestei teorii, formulate de J. Sutton în 1963, scuturile se formează în urma unor cicluri geotectonice desfășurate succesiv la periferia nucleelor deja cratonizate. Cu încheierea fiecărui ciclu, suprafața scutului crește. Vezi definitia »
SERPÉTĂ s.f. Cuțit special, cu vârf în formă de pană îndoită, folosit pentru altoire; cosoraș. [< fr. serpette]. Vezi definitia »