ORIFÍCIU s.n. Deschidere, deschizătură (a unei cavități). [Pron. -ciu, pl. -ii. / cf. lat. orificium, fr. orifice]. Vezi definitia »

MÍNIU s. n. oxid de plumb, de culoare roșie-portocalie, insolubil în apă, folosit în vopsitorie. (< fr., lat. minium) Vezi definitia »

mutevelíu (-íi), s. m. – Administrator, intendent. Tc. (arab.) mütevelli (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

PORTOFÓLIU s.n. 1. Funcție, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament. ♦ Ministru fără portofoliu = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fără să aibă un departament propriu. 2. Totalitatea acțiunilor, a efectelor de comerț etc. care se află în evidența operativă a unei bănci. ♦ Totalitatea lucrărilor aflate la dispoziția unei edituri, urmând a fi publicate. [Cf. ngr. portofoli, it. portofoglia, fr. portefeuille]. Vezi definitia »

ATANASIU, Gheorghe (George) (1893-1972, n. Iași), geofizician român. Acad. (1963), prof. univ. la Cluj, Cernăuți și București. Studii și cercetări în domeniile fotoelectricității, opticii și căldurii. A măsurat radioactivitatea surselor de apă din România și magnetismul terestru, întocmind hărți magnetice. Vezi definitia »