Definita cuvantului bacovia
BACOVIA, George (pseud. lui George Vasiliu ) (1881-1957, n. Bacău), poet român. Lirică simbolistă („Plumb”, „Scîntei galbene”, „Cu voi”), exprimînd sentimentul solitudinii, monotonia vieții burgheze, obsesia morții, nevroze și atitudini halucinante, în decorul dezolant al periferiei provinciale. Poemele în proză („Bucăți de noapte”, „Dintr-un text comun”) prelungesc motivele, stările și imaginile poeziei. Opera sa depășește prin profunzime și modernitate categoriile tematico-stilistice ale simbolismului, ea fiind produsul unei conștiințe traumatizate, bîntuită de mari obsesii existențiale, anticipînd totodată literatura absurdului.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bacovia
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. Vezi definitia »
ia interj. – Servește pentru a atrage atenție. Creație spontană. Coincide cu sl. ja „și”, sb., cr. ja „așa” (Cihac, II, 145, credea că rom. provenea din sl.), mag. he (sursă a rom., după Pascu, II, 95), alb. ja, cf. sard. ea „iată”. După Philippide, II, 717, este o reducere de la iacà. Multe var.: ian(i), iane, ien(e), mai ales în Mold.; iacă, interj. (de la ia-că, deoarece ia a fost interpretat ca un imperativ ia (uită-te) că, interpretare greșită care apare și la haide, s.v. (după Diez, I, 161, iacă provine din lat. ecce, ca it. ecco; după Philippide, Principii, 92; Iordan, Dift., 49; REW 2822 și Buescu, RPF, II, 331, din lat. eccam, cf. Pascu, I, 102, mr. iaca; după Philippide, II, 717 din lat. eccum; după Scriban, din sb. jako „imediat”): iacătă, interj. (iată), în loc de iacă-te, cu aceeași interpretate a interj. ca verb (după Candrea, prin încrucișarea lui iacă cu iată); iată, interj. pare reducere a lui ia uite, cf. formulele vulg. ioite, iote, iete, ietă (după DAR, Candrea și Scriban, din sl. eto, bg. jato, cf. alb. jatë; cf. Procopovici, Dacor., X, 72-79). Interpretarea generalizată a lui iată, var. iacătă, ca vb. a condus la formarea unei serii de hibride gramaticale; ia(că)tă-mă, ia(că)tă-te etc. Această schimbare de categorie se explică ușor, mai ales dacă se are în vedere o mofonie cu ia, imperativ de la a lua. Vezi definitia »
RADIÁ1, radiez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier. Vezi definitia »
țuțuiá, țúțui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoța. 2. a ascuți. Vezi definitia »
LINIÁ vb. tr. a trage linii drepte. (< linie) Vezi definitia »