BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. Șnur sau găitan care se coase, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Fr. brandenbourg. Vezi definitia »

AUGSBURG, oraș în S Germaniei (Bavaria), 405 mii loc. (1987, cu suburbiile). Ind. textilă, constr. aeronautice, electronică, chimică. În sec. 14-16 centru comercial-financiar și al umanismului și artei germane. Monumente: vestigii romane, catedrală (sec. 11-15), Biserica Sankt Ulrich und Afra (sec. 15-17), primărie (sec. 17). Muzee. Aici a fost prezentată în 1530 „Confesiunea de la A.”, expunere a tezelor luteranismului, alcătuită de Philipp Melanchton. În 1555 s-a încheiat „pacea religioasă” între principii germani și împăratul Carol V, care confirma deplina independență religioasă a principilor. În 1686 s-a constituit aici Liga de la A. (Olanda, Împăratul german, Spania, Suedia, majoritatea statelor germane și Anglia, din 1689) împotriva Franței. Vezi definitia »

ERG¹ s. m. unitate de măsură pentru energie, lucru mecanic și căldură egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu 1 cm. (< fr. erg, gr. ergon) Vezi definitia »

garg- – Rădăcină expresivă, ale cărei der. desemnează insecte, ca gîng-; cf. și bg. gurgulica „turturea”, ngr. γαργάρι, sp. gorgojo, lat. curculio. Der. gărgăriță, s. f. (insectă, Calandra granaria; nume dat mai multor insecte, Bruchus pisi, Tinea granella, Coccinella septempunctata), care uneori se derivă, probabil neîntemeiat, din lat. *gurgulus în loc de curculis (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 586); din ngr. γαργάρι (Bogrea, Dacor., IV, 816); din bg. găgrica (Conev 52) sau din sb. gàgrica (Cihac, II, 116), dar care trebuie să fie un der. de la tema expresivă reduplicată gărgăr-, cu suf. -iță, cf. veveriță, bivoliță; originea expresivă este de asemenea evidentă, datorită numărului mare de var.: gîrgără, gîrgăliță, gărgăliță, gîlgăriță, etc. Din aceeași rădăcină provine gărgăun, s. m. (insectă, trîntor, Vespa crabro; bondar, bărzăun, Bombus terrestris; Molia-stupilor; îngîmfat, îmfumurat, fanafaron), cf. și găun (după DAR și Scriban, din lat. crabro, ceea ce pare dificil, cf. REW 2293). – Der. gărgărițos (var. gărgălițos, gărgăricios), adj. (viermănos), gărgărițit (var. (în)gărgărițat), adj. (viermănos); gărgăunos, adj. (viermănos). Din rom. provin bg. gargarica (Capidan, Raporturile, 215); sb. gagrica, rut. gulgulyca, gergelyca, mag. gergelice, gergerice (Candrea, Elemente, 405; Berneker 290). Vezi definitia »

subúrg, subúrguri, s.n. (înv.) suburbie. Vezi definitia »