Definita cuvantului bagdasar
BAGDASAR, 1. Dumitru B. (1893-1946, n. Roșiești, jud. Vaslui), medic român. M. de onoare port-mortem al Acad. (1948), prof. univ. la București. Creatorul școlii române de neurochirurgie. Lucrări în domeniul chirurgiei tumorilor cerebrale. 2. Nicolae B. (1896-1971, n. Roșiești, jud. Vaslui), filozof român. Frate cu B. (1). M. coresp. al Acad. (1943). Prof. univ. la Iași. Studii de istorie a filozofiei, de teoria culturii și a cunoașterii, elaborate de pe poziția unui raționalism concret, considerat în sens larg, paradigmatic („Filozofia contemporană a istoriei”, „Teoria cunoștinței”, „Filozofia românească de la origini pînă astăzi”, „Teoreticieni ai civilizației”). Traducător al lui Kant. 3. Florica B. (1901-1978, n. Macedonia), medic psihiatru. Soția lui Dumitru B. Studii în neuropsihiatrie și pedagogie medicală privind reeducarea copiilor cu tulburări intelectuale și comportamentale. Contribuții în organizarea sanitară a țării. Prima femeie ministru din România (ministru al Sănătății: 1948).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bagdasar
strugurár, strugurári, s.m. (înv.) persoană care cultivă sau vinde struguri. Vezi definitia »
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Fr. antitrinitaire. Vezi definitia »
pâinár, pâinári, s.m. (înv.) 1. brutar. 2. epitet depreciativ pentru un om interesat doar de câștigul pâinii zilnice. 3. (reg.) salcâm. Vezi definitia »
GESTIONÁR, -Ă adj. De gestiune, al gestiunii. // s.m. și f. Cel care deține gestiunea unei întreprinderi etc. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. gestionnaire]. Vezi definitia »
PIEPTÁR, pieptare, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; spec. cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, adesea ornamentat, încheiat în față sau pe umăr; bundiță. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea pieptul și spatele luptătorilor din vechime, apărându-i de loviturile adversarului. ♦ Bucată de piele groasă cu care scrimerii își acoperă pieptul. 3. Curea lată la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar. Vezi definitia »