DOCILITÁTE s.f. Însușirea de a fi docil; supunere, blândețe. [Cf. fr. docilité, lat. docilitas]. Vezi definitia »

EFEMEROFÍTE s. f. pl. plante efemere. (< fr. éphémérophytes) Vezi definitia »

MÚNTE, munți, s. m. 1. Ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri. ◊ Expr. Prin munți și văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. Fig. Grămadă, cantitate mare (și înaltă) din ceva; morman. ♦ Om foarte înalt (și solid). 3. (În sintagma) Munte de pietate = întreprindere capitalistă de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard. – Din lat. mons, -tem. Vezi definitia »

IREFUTABILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este irefutabil. [Cf. fr. irréfutabilité]. Vezi definitia »

a face pluta pe spate expr. (intl.) a fi înecat. Vezi definitia »