CIOLÁN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (tăiat, cu sau fără carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obține avantaje sau profituri materiale. A umbla după ciolan = a umbla după profituri materiale. A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situație avantajoasă. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se muia (cuiva) ciolanele = a-i slăbi puterile, a se moleși. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frânge, a-i muia cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multă vreme). A-i rămâne ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casă, prin locuri străine. 3. (Reg.) Obadă (a roții de car). – Din sl. članŭ. Vezi definitia »

SINTÁN s.n. Tanant sintetic. [< fr. syntan]. Vezi definitia »

BATRACIÁN, batracieni, s. m. (La pl.) Clasă de vertebrate cuprinzând animale amfibii caracterizate prin existența a patru membre adaptate la mers, prin temperatură variabilă și prin dezvoltare prin metamorfoză; (și la sg.) animal făcând parte din această clasă. [Pr.: -ci-an] – Fr. batracien (< gr.). Vezi definitia »

SINTACTICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în sintaxă. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. syntacticien]. Vezi definitia »

CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con¹ + cetățean (după fr. concitoyen). Vezi definitia »