STRĂJÉR, -Ă, străjeri, -e, subst. 1. S. m. Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor avantaje fiscale. ♦ P. gener. (Înv. și pop.) Paznic, strajă. 2. S. m. și f. Tânăr care aparținea străjeriei. 3. S. m. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. [Var.: (înv.) strejár s. m.] – Strajă + suf. -ar. Vezi definitia »

CLER s.n. Preoțime; totalitatea clericilor dintr-o țară, dintr-o biserică etc. [Cf. germ. Klerus, lat. clerus, gr. kleros]. Vezi definitia »

VENGHÉR, vengheri, s. m. (Înv.) Slovac (originar din fostul stat austro-ungar) care se ocupa în special cu comerțul ambulant; p. ext. negustor ambulant. – Pol. węgier. Vezi definitia »

CHILÉR, chilere, s. n. (Reg.) Încăpere mică la casele țărănești, folosită drept cămară. 2. Încăpere mică și joasă aflată în dosul casei țărănești, folosită ca locuință. – Din tc. kiler. Vezi definitia »

PARFUMIÉR, parfumieri, s. m. Persoană care vinde parfumuri (2) sau produse de parfumerie ori care lucrează la producerea parfumurilor. [Pr.: -mi-er] – Din parfum. Vezi definitia »