pocluí, pocluiésc, vb. IV (reg.) a prăji. Vezi definitia »

Hârmui, vb. tranzitiv, reflexiv. IV 1. (La animale) A dezlâna, a destrăma, a sfașia blana unui animal. Ex: Pisica a fost hârmuită de câini. 2. (Despre oameni și animale) A se încăiera, a se hârjoni, a se ciondăni, a se hărțui. Ex: S-au hârmuit toată noaptea. 3. (Referitor la stofe) A zdrențui, a ferfenți, a rupe, a găuri, a flenduri, a jerpeli. Ex: Ce-s cu pantalonii aștia hârmuiți? Trims de Alexandru & Marin Vezi definitia »

ghiftuí (-uésc, ghiftuít), vb. – A îndopa, a îmbuiba, a umple. – Var. (înv.) biftui. Creație expresivă, cf. bufte, chifti (Scriban, Arhiva, XXIX, 240). Nu este probabilă apropierea de germ. Gift „otravă”, propusă de Drăganu, Dacor., I, 316. – Der. ghiftuială, s. f. (acțiunea de a se ghiftui). Vezi definitia »

DEZLOCUÍ, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. Tranz. (Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul sau din fluidul în care a fost introdus; a disloca. – Dez- + [în]locui. Vezi definitia »

ștrăifuí, ștrăifuiésc, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ștrefui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse de lemn pentru a înlesni târârea buștenilor. 2. (despre bușteni) a târî cu ajutorul animalelor de tracțiune. 3. (refl.; despre cai) a se lovi în mers cu un picior de altul. 4. (refl.; în forma: ștrofui; despre cai) a bate din picioare. Vezi definitia »