SEDIMENTOLOGÍE s.f. Parte a geologiei care studiază modul de formare a sedimentelor. [Gen. -iei. / < fr. sédimentologie, cf. lat. sedimentum – sediment, gr. logos – studiu]. Vezi definitia »

CONURBÁȚIE s.f. (Liv.) Aglomerație urbană constituită dintr-un oraș cu rol de centru spre care gravitează mai multe orașe vecine. [Gen. -iei. / < fr., engl. conurbation, it. conurbazione, cf. lat. cum – cu, urbs – oraș]. Vezi definitia »

foaie, foi s. f. (înv.) bancnotă de o sută de lei. Vezi definitia »

KENOGLOSÍE s.f. (Med.) Stare patologică caracterizată prin redarea de cuvinte fără nici un proces de gândire. [g.-d. art. kenoglosíei] (din keno- = gol + -glosie = vorbire; cf. fr. kénoglossie) Vezi definitia »

CARIOMETRÍE s. f. măsurare a diametrului nucleelor celulare cu microscopul. (< fr. caryométrie) Vezi definitia »