ștáirung s.n. (reg.) 1. nume dat unor dispozitive sau unor piese ale joagărului: dispozitiv care împinge bușteanul spre ferăstrău; dispozitiv care trage înapoi bușteanul tăiat; dispozitiv cu care se reglează joagărul pentru a tăia scânduri de diferite dimensiuni; dispozitiv care oprește curgerea apei sau îi reglează debitul; furcă de fier care împinge roata dințată. 2. (în forma: ștaierunc) nume dat unor piese ale morii de apă: grindeiul grăunțarului; cătușă strânsă de grindeiul grăunțarului; bătătoare legată de jug și de grindeiul grăunțarului. 3. (în forma: ștairunc) lovitură puternică. Vezi definitia »

ȘÁNTUNG s. n. țesătură de mătase naturală, din fire de grosime neuniformă, care ies în relief. (< fr. chantoung) Vezi definitia »

MÓBBING s. n. exercitare a stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate. (< engl. mobbing) Vezi definitia »

bitáng (-gi), s.m. – 1. Străin, din altă parte. – 2. Vagabond. – 3. Bastard, fiu natural. Mag. bitang (Cihac; Gáldi, Dict., 108). Se folosește în Trans. (cf. ALR 211). Cf. sb. bitanga „leneș”. Vezi definitia »

fleng, fleángă, adj. (reg.; despre porci) cu urechile aplecate înainte, peste ochi; bleg. Vezi definitia »