VIOȘEÁLĂ, vioșeli, s. f. (Înv.) Voioșie. – Din vioș[ie] + suf. -eală. Vezi definitia »

BÍLĂ², bile, s. f. Obiect de formă sferică (de dimensiuni mici), făcut din diferite materiale și întrebuințat în diverse scopuri (la unele jocuri de copii, la jocul de popice, la anumite mașini etc.). ♦ Bilă albă (sau neagră) = (într-un anumit sistem de votare) vot prin care se aprobă (sau se respinge) o lege, un guvern etc. ♦ (În trecut, la notarea examenelor din universități) Bilă albă = nota „foarte bine”. Bilă roșie = nota „bine”. Bilă neagră = nota „insuficient”. – După fr. bille. Vezi definitia »

STÚPĂ s.f. Monument funerar hindus în care se păstrează cenușa sau relicvele unei căpetenii budiste. [< fr. stoupa, sanscr. stupa]. Vezi definitia »

ștírcă, ștírci, s.f. (reg.) 1. băț despicat la un capăt sau lopățică cu care se mestecă zerul pus la fiert. 2. băț cu ramificații la un capăt folosit la stroșirea strugurilor; mustuitor. 3. băț sau lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului; orcic. 4. prăjină înfășurată la un capăt cu cârpe, folosită la spălatul țevilor de la alambic. 5. prăjină prevăzută la un capăt cu o bucată de scândură, folosită la amestecat varul, nisipul și apa în varniță. 6. (în forma: stircă) chibrit. Vezi definitia »

CAVÍLĂ s. f. 1. piesă la legarea de catarg a parâmelor care manevrează velele. 2. fiecare dintre mânerele fixate pe cercul cârmei, ca o prelungire a spițelor. (< it. caviglia) Vezi definitia »