Definita cuvantului baraj
BARÁJ (‹ fr.) s. n. 1. Obstacol transversal pe firul unei văi, natural (de alunecare, prăbușire, vulcanic, morenaic, glaciar) sau antropic (din lemn, zid, beton etc.) 2. Contrucție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare. Cele mai înalte b.: Rogunsk și Nurek (C.S.I., 325 m și respectiv 317), Grande Dixence (Elveția, 285 m), Vaiont (Italia, 262 m), Oroville (S.U.A., 230 m); în România, b. de la Bicaz, pe Bistrița (127 m), de la Vidraru, pe Argeș (167 m), b. Gura Apelor de pe Rîul Mare al hidrocentralei Brazi (174 m). Sin. stăvilar, zăgaz. 3. Lucrare executată în mină din scînduri sau din pînză cauciucată, pentru reducerea curentului de aeraj în vederea stingerii incendiilor subterane. 4. Piedică, barieră. 5. (MILIT.) Lucrare genistică constituind un obstacol în înaintarea inamicului (b. antitanc, b. contra infanteriei). Se realizează: b. explozive (cîmpuri de mine), b. neexplozive (șanțuri, escarpe etc.), b. chimice (substanțe toxice de luptă). 6. Întrecere între doi sau mai mulți sportivi sau între două sau mai multe echipe, aflate la egalitate, pentru a se departaja într-un clasament oficial.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu baraj
DECILÁJ s. n. diviziune a unui ansamblu statistic în zece clase cu efective egale. (< fr. décilage) Vezi definitia »
ȘAIDÁJ, șaidaje, s. n. Operație de alegere manuală a minereurilor, însoțită de spargerea acestora cu ciocanul de mână. [Pr.: șa-i-] – Din fr. scheidage. Vezi definitia »
BATÁJ s. n. operația de lovire repetată cu bătătoarea a masei de material fibros, în filatură. ◊ utilajul cu care se execută. (< fr. battage) Vezi definitia »
STAFÁJ s.n. (Arhit.; rar) Ornamentație, împodobire; amestec plastic folosit cu piatră pentru decorații arhitecturale. [Cf. it. staffa]. Vezi definitia »
AMBUTISÁJ s.n. Ambutisare. [< fr. emboutissage] Vezi definitia »