bușulí, bușulésc, vb. IV refl. (reg.) a se supăra, a se amărî. Vezi definitia »

ASCOLI, Graziadio Isaia (1829-1907), lingvist italian. Neogramatic. Indoeuropenist și romanist, întemeietor al studiilor asupra limbii retoromane și al dialectologiei italiene („Italia dialectală”). M. de onoare al Acad. Române (1877). Vezi definitia »

STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire. Vezi definitia »

CÍCLI s. m. pl. v. CÍCLU (4). (Fiz.; ieșit din uz la noi; în construcția) Cicli pe secundă = hertzi. – [DEX '96] Vezi definitia »

hărtăpălí, hărtăpălésc, vb. IV (reg.; despre haine) v. hărtăní. Vezi definitia »