EPIPLOCÉL s.n. (Med.) Hernie a epiploonului. [< fr. épiplocèle]. Vezi definitia »

APÉL s. n. 1. strigare a numelui cuiva. 2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități. ◊ îndemn, cerere, rugăminte. 3. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc. 4. (jur.) acțiune făcută de o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară. (< fr. appel) Vezi definitia »

CINÉL², cinele, s. n. (Muz.) Cimbal. – Din it. cinelli. Vezi definitia »

șnițél (-le), s. n. – Un tip de escalop. Germ. Schnitzel (Borcea 209). Vezi definitia »

CELĂRÉL, celărele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui celar. – Celar + suf. -el. Vezi definitia »