MAGNADÚR s. n. ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecționarea magneților permanenți. – Din germ. Magnadur. Vezi definitia »

CENTÁUR s. m. 1. (mit.) monstru închipuit cu corp de cal și bust omenesc. 2. ornament reprezentând un astfel de monstru. (< lat. centaurus, fr. centaure) Vezi definitia »

AJÚR s.n. 1. Broderie artistică pe pânză, constând din spații rărite obținute prin scoaterea unor fire. ♦ Rărituri de-a lungul unei țesături, produse în timpul țesutului. 2. (Arhit.) Ornament cu perforații, care permite pătrunderea luminii. ♦ Ornament format din găuri practicate într-o placă de metal ori în pereții unui vas de lut. [Pl. -ruri. / < fr. ajour]. Vezi definitia »

OGÚR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur. Vezi definitia »

CERATOZÁUR s. m. dinozaur carnivor fosil având pe nas o creastă osoasă. (< cerato- + -zaur) Vezi definitia »