pripăloágă, pripăloáge, s.f. (reg.) 1. femeie singură, care se descurcă greu. 2. prostituată. Vezi definitia »

TRÉNĂ, trene. 1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne. Vezi definitia »

cámănă, s.f. (înv.) 1. unitate de măsură de greutate (a cincea parte dintr-un chintal, dintr-o majă). 2. impozit pe cârciumi, pivnițe, poloboace etc. 3. setcă pentru cegă. Vezi definitia »

CRUCIÉRĂ, cruciere, s. f. Acțiune de luptă dusă de una sau mai multe nave de luptă pe căi îndepărtate de comunicație maritimă ale inamicului, sistematic și pe timp mai îndelungat, în scopul dezorganizării transporturilor acestuia. [Pr.: -ci-e-] – Din it. crociera. Vezi definitia »

ANTISELÉNĂ s. f. fenomen asemănător anteliei care se formează în raport cu Luna. (< it. anti-selene) Vezi definitia »