DEROBÁ vb. refl. 1. a se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-și declina răspunderea. 2. (despre cai) a refuza să pornească în cursă, să sară un obstacol; a se abate de la pistă. 3. (mil.) a se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta. 4. (med.; despre membre) a se muia, a slăbi, a nu mai ține. (< fr. dérober) Vezi definitia »

ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) umple de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. Vezi definitia »

iarba,fiarelorș.f. Vezi definitia »

ZÂMBÁ, zâmbéz, vb. I. 1. Tranz. A știrbi, a sparge. 2. Refl. A amenința, a intimida; a-și arăta colții. (din sl. ząbu = dinte; cf. rus. zubrit' = a-și arăta dinții) Vezi definitia »

COLABÁ vb. tr., refl. (med.; despre un organ) a (se) turti. (< fr. collaber) Vezi definitia »