trântorít s.n. (reg.) exterminarea trântorilor dintr-un stup. Vezi definitia »

ȚÂRLÂÍT, țârlâituri, s. n. Acțiunea de a țârlâi și rezultatul ei. [Var.: țurluít s. n.] – V. țârlâi. Vezi definitia »

DEZNĂDĂJDUÍT, -Ă, deznădăjduiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care și-a pierdut orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); desperat. 2. (Despre sentimente, manifestări ale omului etc.) Care trădează, exprimă deznădejde; provocat de deznădejde. – V. deznădăjdui. Vezi definitia »

ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui. Vezi definitia »

AEROLÍT s. n. meteorit dintr-o masă minerală incandescentă. (< fr. aérolithe) Vezi definitia »