secătós, -oásă, adj. (reg.) 1. (despre râuri, izvoare, bălți, lacuri, fântâni etc.) care a fost golit de apă; secătuit, uscat. 2. (despre anotimpuri, vreme, aer, vînturi etc.; în forma: săcătos) secetos. Vezi definitia »

ORGOLIÓS, -OÁSĂ, orgolioși, -oase, adj. Plin de orgoliu, vanitos; mândru, încrezut, trufaș, îngâmfat. [Pr.: -li-os] – Orgoliu + suf. -os. Cf. it. orgoglioso, fr. orgueilleux. Vezi definitia »

LUNECÓS, -OÁSĂ, lunecoși, -oase, adj. 1. Pe care se lunecă ușor; neted, lustruit. ♦ Care lunecă ușor. 2. Fig. (Rar) Nestatornic. – Luneca + suf. -os. Vezi definitia »

barós (baroáse), s. n. – Ciocan mare al fierarilor. Țig. baro „mare, important”, bares „foarte, extrem de” (Miklosich, Zig., 177; Hasdeu 2536; Graur, 124-6; Gáldi, Dict., 226), de unde provine și sp. bari „excelent” (cf. Corominas, I, 408). Der. baroi, s. m. (persoană importantă, zeflemea adresată țiganilor); baraon, s. m. (zeflemea adresată țiganilor), hapax al lui Ispirescu, ce pare a proveni din contaminarea cu faraon; barosan, adj. (important, imponent, care se bucură de considerație), pe care Gaur îl explică prin țig. baro san „ești mare”, și Iordan, BF, 274, prin baros -an, cf. Graur, BL, IV, 196; barosan, s. m. (persoană importantă; Arg., agent de poliție); barosănie, s. f. (grandoare); barosănește, adv. (minunat, magnific); barosăni, vb. (a se îmbogăți); boroi, s. m. (țigan); baragladină, s. f. (țigan, zeflemea sau formulă de adresare depreciativă), comp. din baro și bg. gladen „flămînd” (DAR) sau gadină „vietate, animal” (după ipoteza foarte riscantă a lui Philippide, Viața rom., I, 1916, p. 216, der. de la barangă); baron, s. n. (membru viril), cf. Juilland 157. Vezi definitia »

COPIÓS, -OÁSĂ adj. Bogat, abundent, îmbelșugat; îndestulat. [Pron. -pi-os. / < lat. copiosus, cf. fr. copieux]. Vezi definitia »