EGÍDĂ s.f. 1. (Mit.) Scut al lui Zeus, acoperit cu pielea caprei Amalteea. ♦ Scutul Minervei. 2. Ocrotire, sprijin. ◊ Sub egida = sub auspiciile, cu îndrumarea și răspunderea unei instituții, unei asociații. [Cf. fr. égide, it. egida, lat. aegis – scutul Minervei, gr. aigis – piele de capră]. Vezi definitia »

ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. – Din albie + suf. -ioară. Vezi definitia »

VERATRÍNĂ s. f. alcaloid toxic din rizomul de elebor. (< fr. vératrine) Vezi definitia »

SMUCEÁLĂ, smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smânceálă, smunceálă s. f.] – Smuci + suf. -eală. Vezi definitia »

gloábă (gloábe), s. f. – 1. Amendă. – 2. Mîrțoagă. – Megl. gloabă. Sl. (bg., sb.) globa „pedeapsă” (Miklosich, Lexicon, 129; Meyer 140; Berneker 305), cf. alb. gjobë, ngr. γλάμπα. Sensul 2 se explică desigur prin obiceiul de a plăti amenzile în natură, fapt pentru care se alegeau caii cei mai proști, cf. pui de bodaproste. – Der. globi, vb. (a pune amendă, a pedepsi); globnic, s. m. (înv., persoană care strîngea amenzile), din sl. globĭnikŭ. Vezi definitia »