POIÁNĂ, poieni, s. f. Suprafață de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci și acoperită cu iarbă și cu flori; luminiș. [Pr.: po-ia-. – Pl. și: poiene] – Din sl. poljana. Vezi definitia »

CETIOÁRĂ, cetioare, s. f. Diminutiv al lui cetină; cetiniță. [Pr.: -ti-oa-] – Cetină + suf. -ioară. Vezi definitia »

UMBRÉLĂ s. f. obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, dintr-o bucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. (< fr. ombrelle, lat. umbrella) Vezi definitia »

VERDEÁȚĂ, (2) verdețuri, s. f. 1. Culoarea verde a vegetației. ♦ (Concr.) Mulțime de frunze, de ramuri, de ierburi verzi. 2. (La sg.) Frunze de pătrunjel, de mărar, de leuștean etc., folosite în alimentație; (la pl.) zarzavaturi, legume (proaspete). 3. Compus: (Bot.) verdeața-zidurilor = nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe stânci, pe ziduri umede, pe scoarța arborilor. – Verde + suf. -eață. Vezi definitia »

GERBÉRĂ (GÉRBERĂ), gerbere, s. f. Plantă ornamentală din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii). – Din lat. Gerbera [Jamesonii], numele științific al gerberei. Vezi definitia »