BOBÍNĂ s. f. 1. suport cilindric pe care se poate înfășura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport și firul, cablul etc. înfășurat pe el. ◊ mosor. 2. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfășurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. ♦ ~ de inducție = transformator electric din două înfășurări bobinate pe un singur miez de fier. (< fr. bobine) Vezi definitia »

COVÉRTĂ s. f. puntea superioară a unei nave. (< it. coverta) Vezi definitia »

FÂNÁȚĂ s. f. v. fâneață. Vezi definitia »

MĂCIUCĂRÍȚĂ, măciucărițe, s. f. (Înv. și arh.) Unealtă cu ajutorul căreia se culegea măciuca de pe jos, din fuga calului. – Din măciucă + suf. -ăr-iță. Vezi definitia »

LABIRINTÍTĂ, labirintite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a labirintului urechii. – Din fr. labyrinthite. Vezi definitia »