PROCURÓR s.m. 1. Magistrat, membru al parchetului (II) [în DN]. 2. Membru al procuraturii care supraveghează justa aplicare a legilor și care susține acuzarea într-un proces ca reprezentant al statului. [< fr. procureur]. Vezi definitia »

ȘPRIȚUITÓR, șprițuitoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive. [Pr.: -țu-i-] – Șprițui² + suf. -tor. Vezi definitia »

ALIMENTATÓR, alimentatoare, s. n. Dispozitiv care servește la alimentarea unei mașini sau a unei instalații cu combustibil sau cu materie primă. – Din fr. alimentateur. Vezi definitia »

doveditor, doveditori s. m. (intl.) 1. anchetator. 2. procuror. Vezi definitia »

ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. – Atrage + suf. -ător. Vezi definitia »