VULCÁN, vulcani, s. m. 1. Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. ◊ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent. 2. (În sintagma) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața solului a unor gaze care antrenează apă și nămol. – Din it. vulcano, germ. Vulkan. Vezi definitia »

BÂȚÁN, bâțani, s. m. (Reg.) Mic țânțar care tremură din picioare când stă pe loc (Chironomus leucopogon). – Din bâțâi. Vezi definitia »

MOROȘÁN, -Ă, moroșani, -e, s. m. și f. (Reg.) Maramureșean. Vezi definitia »

TERMOENERGETICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în termoe-nergetică. (< fr. thermo-énergéticien) Vezi definitia »

SEVERINEÁN, -Ă, severineni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Drobeta-Turnu Severin sau în județul Caraș-Severin. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Drobeta-Turnu Severin sau din județul Caraș-Severin. – [Turnu-]Severin (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »