SUÍȘ, suișuri, s. n. 1. Suire, urcare, suit (1). 2. Loc pieziș care urcă; urcuș, povârniș, pantă, coastă. ♦ Porțiune dintr-un drum care urcă. – Sui + suf. -iș. Vezi definitia »

STEJĂRÍȘ, stejărișuri, s. n. Pădurice sau desiș de stejari; stejăriște. [Var.: stejeríș s. n.] – Stejar + suf. -iș. Vezi definitia »

BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș. Vezi definitia »

protonotăráș, protonotăráși, s.m. (înv.) secretar-șef, prim-secretar. Vezi definitia »

DECROȘ s. n. retragere, ieșirea în afară față de un aliniament, a unui element de arhitectură. (< fr. décroche) Vezi definitia »