VÓMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv). Vezi definitia »

PARAZĂPÁDĂ s. f. construcție, dispozitiv sau plantație pentru a feri o cale ferată, o șosea de înzăpezire. (după fr. pare-neige) Vezi definitia »

URONEFRÓZĂ s. f. hidronefroză. (< fr. uronéphrose) Vezi definitia »

CLORÓZĂ s. f. 1. anemie a fetelor tinere, cauzată de scăderea cantității de hemoglobină din sânge. 2. îngălbenire patologică a frunzelor, cauzată de distrugerea clorofilei. (< fr. chlorose) Vezi definitia »

APOCÓPĂ s.f. 1. Cădere a unui sunet, a unei silabe sau a unui grup de silabe de la sfârșitul unui cuvânt. 2. Fractură în care o parte a osului este pierdută. [< fr. apocope, cf. lat. apocopa, gr. apokope < apo – afară, koptein – a tăia]. Vezi definitia »