BOLOTNIKOV, Ivan Isaevici (?-1608), conducătorul unei mari răscoale a țăranilor din Rusia (1606-1607). După asediul nereușit al Moscovei, a fost prins și ucis prin înecare. Vezi definitia »

AITMATOV, Cinghiz (1928-2008), scriitor kirghiz. Proză realistă cu elemente lirice, într-un spațiu narativ complex, cu multiple semnificații („O zi mai lungă decît veacul”. „Eșafodul”, „Cîntecul stepei, cîntecul munților”). Vezi definitia »

CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni și cântări pentru diferite ceasuri (4) ale zilei și care servea cândva și ca abecedar. [Var.: ceasoslóv s. n.] – Din sl. časoslovŭ. Vezi definitia »

cristov s.n. (reg.) cârstov, ziua Crucii. Vezi definitia »

cóșcov (-vă), adj. – 1. Gol, scobit, golit. – 2. Bombat, curbat. – 3. Găurit, ciuruit. – 4. Deformat, denivelat. Tc. koș kof „complet golit” (Iogu, GS, VI, 338), cf. coșcogea. După Löwe 92, în legătură cu sl. koža „coajă”, prin intermediul unei forme ipotetice *koždavŭ; după DAR (și Cihac, II, 75), din aceeași familie cu rus. kočkovatyi „deformat”; cf. bg. kaškav „moale, flasc.” – Der. coșcovă, s. f. (bășică; scobitură; denivelare de teren, groapă, gaură; mîl, nămol); coșcană, s. f. (rădăcini și tulpini de trestie ce rămîn pe teren); coșcă, s. f. (coajă, carapace); coșcoavă, s. f. (ascunzătoare sub apă, în care trăiesc de obicei peștii sau racii); coșcovi, vb. refl. (a se goli; a se scoroji); coșcoveală, s. f. (acțiunea de a se coșcovi); coșcovitură, s. f. (deformare). Vezi definitia »