GÂDILÁ, gâdil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. [Var.: gâdilí vb. IV] – Din bg. gădel mi je „mă gâdilă”. Vezi definitia »

îndrilá, îndriléz, vb. I (reg.) a face din mai multe lucruri slabe ceva bun; a înciocăla, a înfiripa, a înjgheba. Vezi definitia »

EMASCULÁ vb. I. tr. a castra. II. tr., refl. a face, a deveni impotent. (< fr. émasculer) Vezi definitia »

CUPELÁ vb. I. tr. A supune procedeului cupelației. [< fr. coupeller]. Vezi definitia »

PUDLÁ vb. tr. a separa impuritățile din fontă pentru a obține oțel cu însușiri speciale. (< fr. puddler) Vezi definitia »