trâmbí, trâmbésc, vb. IV (reg.) a face (pânza) sul. Vezi definitia »

CONVORBÍ vb. intr. a sta de vorbă, a discuta, a conversa. (după germ. unterreden) Vezi definitia »

ȘTIRBÍ, știrbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde dinții, a deveni știrb. 2. Refl. (Despre vase de gospodărie și alte obiecte) A pierde o părticică din margine; a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a avea lipsă o părticică (sau mai multe) din muchia tăișului; a se toci; p. ext. a se ciunti. ◊ Tranz. Am știrbit o farfurie. 3. Tranz. Fig. A diminua valoarea, prestigiul cuiva; a nesocoti, a încălca (o lege, un drept etc.); a aduce prejudicii cuiva. – Din știrb. Vezi definitia »

PLEBI- elem. „mulțime, vulg”. (< lat. plebs, -bis) Vezi definitia »

scorbí, scorbésc, vb. IV (înv.) a găuri. Vezi definitia »