STRICT, -Ă, stricți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat în chip riguros, fără abatere, fără excepție; p. ext. sever, aspru. ◊ Expr. (Adverbial) (A fi) strict necesar = (a fi) indispensabil. ♦ Precis, exact. – Din fr. strict, lat. strictus. Vezi definitia »

arhitéct (arhitécți), s. m. – Specialist în știința și arta de a proiecta și construi clădiri. Fr. architecte, și înainte (sec. XVIII) din gr. ἀρχιτέϰτων (Gáldi 153). – Der. (din fr.) arhitectonic, adj.; arhitectonie, s. f. (înv., arhitectură); arhitectură, s. f.; arhitectural, adj. Vezi definitia »

CONTRASUBIÉCT s.n. (Muz.) Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. [Pron. -biect, pl. -te. / după fr. contre-sujet]. Vezi definitia »

CONTRAPROIÉCT s. n. proiect pentru verificarea, îmbunătățirea sau înlocuirea unui proiect anterior. (după fr. contreprojet) Vezi definitia »

a sta erect expr. (adol.) a rămâne treaz, a veghea. Vezi definitia »