Definita cuvantului disjunctiv
DISJUNCTÍV, -Ă, disjunctivi, -e, adj. Care separă, care deosebește, care exclude; disjunct. ◊ Propoziție disjunctivă = propoziție coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție disjunctive. Judecată disjunctivă = judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect. – Din fr. disjonctif, lat. disjunctivus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu disjunctiv
EXTRUZÍV, -Ă adj. Referitor la extruziune. ◊ Rocă extruzivă = rocă magmatică care ajunge la suprafață prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ și apoi se solidifică rapid, formând o masă dură. [Cf. fr. extrusif, it. estrusivo]. Vezi definitia »
CONDUCTÍV, -Ă adj. Referitor la conductibilitatea electrică; care conduce, conductor. [< fr. conductif]. Vezi definitia »
ADVENTÍV, -Ă, adventivi, -e, adj. (Bot.) Care apare sau crește în alt loc decât cel normal. Rădăcini adventive. – Fr. adventif. Vezi definitia »
ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. Relativ la asociație (2); (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (2). [Pr.: -ci-a-] – Fr. associatif. Vezi definitia »
VOCATÍV, vocative, s. n. (Gram.) Caz al declinării care exprimă o chemare sau o invocare adresată cuiva. – Din fr. vocatif, lat. vocativus. Vezi definitia »