PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. Vezi definitia »

BATTANI (AL-BATTANI), Abu Abdallah Muhammed ben Djabir (858-929), astronom și matematician arab. A calculat înclinarea eclipticii și constanta precesiei; a contribuit la dezvoltarea trogonometriei. Vezi definitia »

chiteliní, chitelinésc, vb. IV (reg., înv.) a fi constrâns, a fi forțat, a fi obligat, a fi silit. Vezi definitia »

zduhní, zduhnésc, vb. IV (reg.) a muri, a dispare. Vezi definitia »

BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică. Vezi definitia »