ODONTOCLAZÍE s.f. Distrugere a țesuturilor dentare. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, clasis – ruptură]. Vezi definitia »

HIPONASTÍE s. f. creștere mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine concavă. (< fr. hyponastie) Vezi definitia »

HOMEOSTAZÍE s. f. 1. proprietate a organismelor vii de a-și menține constantele fiziologice în condiții diferite de mediu. ◊ (genet.) menținere constantă a genomului într-o populație. 2. tendință a sistemelor autoreglabile de a-și menține constante anumite stări sau coordonate de definiție; homeostază. 3. echilibru natural, biologic și ecologic, în biosferă și ecosisteme. ◊ echilibru al mediului interior al individului. (< fr. homéostasie) Vezi definitia »

DUBITÁȚIE s. f. 1. exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranțe în gândire. 2. figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el, pentru a preveni obiecțiile; addubitație. (< fr. dubitation, lat. dubitatio) Vezi definitia »

OLIGOTROFÍE s. f. însușire a plantelor oligotrofe. ◊ nutriție deficitară. (< fr. oligotrophie) Vezi definitia »